PRIMARIA COMUNEI COROIENI

Judetul Maramures

SARBATORI LOCALE

    Cultura
    Accesul la cultura al cetatenilor comunei se realizeaza, pe langa mijloacele de informare in masa, si prin Biblioteca Comunala, care a fost infiintata in anul 1960 si reinfiintata in 1990.
    In prezent detine un numar de 8737 volume, din toate domeniile, avand un numar de 184 de cititori.
    Mai exista si biblioteca scolii, cu un numar de 3500 volume si 115 cititori.
    In fiecare sat al comunei exista cate un camin cultural, unde se organizeaza spectacole cu elevii, si cu formatii artistice din zona. De asemenea se organizeaza baluri si discoteci cu ocazia sarbatorilor.
    In comuna exista de asemenea o manastire, cu hramul la ’’Sf. Ilie’’. Manastirea e asezata intr-o poiana deosebit de frumoasa, la est de satul Coroieni. A fost inaltata de ieromonahul Paisie Cosma in perioada 1990-1999.
    Un alt monument este statuia "Ostasului Roman" din satul Baba, si acesta fiind realizat dupa 1990 de catre Micle Augustin. Este asezat in mijlocul satului, aproape de caminul cultural. Statuia e dedicata eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial.
    Biserica de lemn din Valeni, de asemenea un monument istoric, a fost descrisa la istoricul satului.
    Dintre monumentele naturale cel mai semnificativ pentru comuna, este rezervatia naturala "Cheile Babei", situata in extremitatea sudica a Depresiunii Lapusului. Dezvoltate pe cursul mijlociu al paraului Poiana, intre satele Baba si Poiana Blenchii, Cheile Babei (3.2 km. lungime) reprezinta cel mai impunator sector de chei din partea nordica a Podisului Somesan.

    Religia
    Din punct de vedere religios, majoritatea populatiei este de ----- ortodox: 2291 credinciosi.
    Alaturi de acestia traiesc si membri ai altor confesiuni:
  • Penticostali - 45
  • Adventisti - 4
  • Martori ai lui Iehova - 8
    Dupa cum s-a mai aratat, in fiecare sat exista cate o biserica ortodoxa, cu exceptia Coroieniului, care are 2 biserici, unde se slujeste duminica si in sarbatori.
    Pe langa acestea, mai exista o biserica penticostala in Valenii Lapusului, si una in Dealu Mare.

    Obiceiuri si traditii
    Locuitorii comunei sunt oameni deosebiti, care au mostenit cultul omeniei si a ospitalitatii din mosi stramosi.
    Pentru a radiografia viata spirituala sub raportul pastrarii elementului traditional si a degradarii lui pe parcursul timpului, vom incerca sa trecem in revista cateva din obiceiuri.

    Obiceiuri de iarna
    Una din cele mai preferate manifestari este colindatul - care  incepe spre miezul noptii si dureaza pana spre dimineata. Barbati si femei (dar in general copiii) merg impreuna si colinda la ferestrele caselor, colinde de inspiratie biblica, iar in casa colinde laice.
    In ajunul Craciunului grupuri de copii intre 10 - 12 ani, practica umblatul cu "Steaua" si cu "Irodul", iar la Anul Nou tot copii umbla cu Plugusorul.

    Obiceiuri de primavara si vara
    Primavara, inaintea iesirii din curte, gospodarul unge animalele cu usturoi, apoi le stropeste cu aghiazma de la Boboteaza, pentru a le feri de rele.
    Masuratul oilor este o veche traditie a zonei. Primavara, dupa ce ies oile la pasune, se stabileste o zi cand se face "masurisul" , adica se masoara cantitatea de lapte a fiecarui gospodar. Dupa ce s-a terminat masuratul laptelui, incepe petrecerea la care participa toti cei care au legatura cu stana, precum si invitatii lor.
    In comuna mai persista si obiceiul aprinderii focurilor de primavara. Acest obicei face parte din ritualul de pregatire  a ciclului agrar, avand rol de purificare si chiar de fertilizare. Se aprinde focul prin gradini, din resturile uscate ramase de peste iarna, la data de 25 martie - Blagovestenii sau Buna Vestire, deoarece la acea data se considera ca ies din pamant toate ganganiile si se aprinde focul ca sa nu se apropie de casa.
    Sangeorzul este sarbatoarea Sfantului Mucenic Gheorghe, din 23 aprilie. In ziua respectiva cei tineri se uda cu apa, fie din galeata, fie din pahare. Obiceiul este practicat mai mult de copii si de tineri, constituind un motiv de distractie, fara ca cei udati sa se supere.
    Sarbatoarea Pastilor. Dupa 7 saptamani de post are loc sarbatoarea religioasa a Pastilor. Din fiecare casa, oamenii pleaca la biserica la miezul noptii, la ’’Inviere’’, iar dupa terminarea slujbei de inviere, fiecare persoana se impartaseste cu pasca si vin la biserica, cat si acasa. Sarbatorile de Pasti tin 3 zile, un timp de bucurie si ’’inviere’’ sufleteasca, din care nelipsite sunt, bineinteles, ouale rosii.
    Alte sarbatori mai semnificative, care isi pastreazainca obiceiurile lor sunt: Ispasul, Rusaliile, Sanzaienile.
    La Rusalii se pastreaza obiceiul "iesirii in tarina". Dupa liturghie, toti cei prezenti la biserica in frunte cu preotul se indreapta spre hotar unde are loc slujba pentru ocrotirea culturilor.
    Vara, oamenii sunt ocupati cu lucrul campului, putini sunt cei care mai fac claci, dar in trecut se organizau astfel de claci la secerat. Tot cu ani in urma, in zilele frumoase de vara se organiza joc popular la care participa intregul sat. Azi tineretul opteaza pentru o forma noua: balul sau discoteca, care se organizeaza de regula seara la Caminul Cultural.
    Obiceiurile vietii de familie nu mai au azi  amploarea de altadata. Noul mod de a munci, de a trai, de a gandi al oamenilor a dus implicit la schimbarea mentalitatii lor, la renuntarea mai multor practici si obiceiuri, care azi nu mai corespund si sunt depasite.
    Nasterea aduce bucurie in familie. Cu ani in urma se nastea acasa, sub supravegherea moasei, azi nasterile au loc in spital sub supravegherea personalului medical.
    Botezul nu mai are nimic ritualic, fiind o petrecere imbelsugata, doar ca participa si preotul care face o slujba.

    Nunta se desfasoara dupa urmatorul ceremonial:
  • petitul fetei de catre baiat si parintii acestuia (mersul "pe vedere")
  • stabilirea datei nuntii
  • nunta este anuntata in 3 duminici la rand in biserica
  • cu o saptamana inaintea nuntii doi feciori merg la casa mirelui si a miresei pentru ai pofti la nunta, si apoi prin tot satul, avand cu ei colacul frumos impodobit.
  • urmeaza cununia religioasa, iar apoi petrecerea.
    Inmormantarea este un moment grav si dramatic din viata omului, un moment de jale simtit mai mult de familie, dar si de comunitate. Un prim mijloc de vestire a satului ca a murit cineva este clopotul, apoi alt semn este un steag negru pus la casa. A treia zi dupa moarte are loc prohodul, care antreneaza toata populatia din sat si participanti din satele vecine.