PRIMARIA COMUNEI COROIENI

Judetul Maramures

PREZENTARE LOCALA

    Asezarea  Localitatii

    Comuna Coroieni este asezata in partea de sud-vest a judetului Maramures, la aproximativ 60 km. distanta de municipiul Baia Mare, si 15 km. de orasul Targu-Lapus, in sudul "Tarii Lapusului", la interferenta dintre depresiunea Lapusului si a Somesului.
    Comuna se invecineaza: la est cu satul Magoaja din judetul Cluj si orasul Targu-Lapus, la sud cu satele Gostila si Poiana Blenchii din judetul Salaj, la nord cu comuna Vima Mica din judetul Maramures, la vest cu localitatea Barsaua din judetul Salaj.
    Ca forma de asezare umana, comuna  isi are obarsii stravechi si o permanenta multimilenara. La inceput satele erau mici, formate din cateva familii pentru a nu atrage atentia navalitorilor, dar nici stadiul de dezvoltare a agriculturii nu permitea ingramadirea gospodariilor deoarece dupa destelenirea unui teren, ogorul se folosea pana la epuizarea fertilitatii lui, apoi se lasa, trecandu-se la destelenirea altor terenuri. De fapt comuna este o asezare romaneasca ce purta insemnele specifice locurilor aride ascunse si indepartate, spatii ce au asigurat totusi viata locuitorilor lor.
    Comuna este inconjurata de dealuri ce apara imprejurimile asemeni unui scut. Pitorescul caselor insiruite de-a lungul vailor, ca margelele unui colier, au o semnificatie aparte ce vorbeste despre dragostea pentru frumos a locuitorilor de aici, despre impletirea armonioasa a calitatilor acestora cu frumusetea naturii inconjuratoare. Privirile oamenilor acestor locuri: drepte, senine si sincere, dar sfredelitoare, au darul de a-ti aminti, trecutele vremi de amar si necazuri indurate cu rabdare si crez intr-un viitor mai drept ce-l meritau cu adevarat.
    Satele de deal cum sunt si satele apartinatoare comunei Coroieni sunt in majoritate de tip rasfirat cu densitate medie si cu sol de fertilitate scazuta.
    Ca oricare asezare umana si aceasta comuna are doua istorii: una ancestrala, transmisa de la o generatie la alta, care traieste in sufletul fiecarui locuitor si alta consemnata in filele istoriei din momentul in care tinutul s-a dovedit a fi loc de pricina intre doua "forte", sau a fost ramasa mostenire unor rude domnesti.
    In documentele vremii satele comunei sunt atestate doar din anii 1300-1500, Valeniul fiind satul cel mai vechi din 1331, dar continuitatea populatiei pe aceste locuri este mult mai mare, marturie stand descoperirile arheologice din raza satului Valeni in locul numit Valea Morii, fiind gasita o sapaliga de piatra din epoca neolitica (cca. 5600-1700 a.Ch.).

    Comuna Coroieni are in componenta cinci sate:
  • Draghia
  • Baba
  • Dealu Mare
  • Valenii Lapusului
  • Coroieni - care este centru de comuna.
    Pe langa aceste localitati mai exista un cartier de romi numit "Starci" apartinator localitatii Valenii Lapusului, care se gaseste la o distanta de 7 km. fata de resedinta comunei.
    Distantele satelor fata de resedinta de comuna si tipologia lor sunt prezentate in urmatorul tabel:












    Datarea  Localitatilor
    Satul  Draghina
    In descrierea lui Iosif Kadar arhivar sef al judetului Solnoc-Dabaca existenta satului Draghia este mentionata in anul 1553 in Camera Imperiala Maghiara.
    Intre anii 1541 - 1546 actualul teritoriu al Draghiei apartinea cetatii Ciceului, 
voievod in Moldova fiind Petru Rares. Voievodul moldovean Alexandru Lapusneanul redobandeste temporar domeniul Ciceului intemeind in 1552 satul Draghia.
In 1553 teritoriul ce apartinea cetatii Ciceului a ajuns in mainile principelui Ardealului. In 1567 Maxim Ioan a cerut in dar localitatea Draghia de la principe, pe care a primit-o, iar dupa moartea sa a fost mostenita de fiul sau Petru. In anul 1590 teritoriul localitatii apartinea satului Baba. In anul 1646 sotia unui anumit Vajda a cerut sa i se dea partea ce i se cuvine mamei lui Maxim, Margareta, din averea lui Maxim Vasile. In anul 1750 proprietarii sunt mentionati: Karoly, Kifor, Zsuzza, Pop Simion, Vajda Constantin.
    La 1843 sunt amintiti patru membri maghiari si douazeci si patru romani care locuiesc in satul Draghia. In 1898 sunt consemnati printre proprietari: Muste Ioan a lui Ion cu 230 iugare de teren prin cumparare, Kozma Miklos, Karoly Stefan, Sima Ioan etc.
    Numarul locuitorilor intre anii 1830 - 1876 variaza intre 250 - 300. Numele localitatii e mentionat astfel:
  • 1586 - Draghia
  • 1608 - Dragigly
  • 1629 - Draghia
  • 1787 - Dregyie
  • 1890 - Dragosfalva
    O buna marturie despre trecutul religios al satului il constituie biserica veche asezata in partea de est a satului pe un teren mai ridicat. A fost construita in anul 1706 dupa cum arata inscriptia din stanga usii de la intrare, din lemn masiv de stejar,  lucrata numai din secure si acoperita cu sindrila. Biserica este in forma de corabie mai mult dreptunghiulara, la inceput nu avea altar, acesta construindu-se ulterior.
    In anul 1936 s-a construit o biserica noua sub pastorirea preotului greco-catolic Muste Gavril din Coroieni. Satul este asezat pe un teren plan la egala distanta de localitatile Coroieni si Baba, de-a lungul drumului judetean 109-F.         
 
    Satul  Baba
    Nu are o atestare sigura in documentele maghiare, fapt ce-i confirma o anumita vechime fata de existenta cetatii Ciceului. Inca inainte de a apartine acestei cetati satul exista sub numele de Valnoc denumire ce are sensul de "sat romanesc" ori "valah".
    Aceleasi surse mentioneaza ca acest sat cu numele de Valnoc a fost predat de regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei, lui Ladiszlau Banffy de Iosoncz, deci inaintea constructiei cetatii.
    Incepand din 1405, cand devine posesiune a Ciceului, numele localitatii comporta schimbari dupa cum urmeaza:
  • 1405 - Baba este tradus in maghiara "Papusa"
  • 1553 - se va numi Babanak, adica "Piciorul Papusii"
  • 1557 - satul va purta numele de Babasstak, adica "Valea Papusii"
  • 1615 - numele satului era Baba, adica "Moasa"
  • 1665 - satul capata numele de Babafalva, adica "Satul Moasei"
    Ulterior satul a ramas cu numele unguresc de Babosad iar in romaneste i s-a spus Baba, nume ce s-a mentinut pana in zilele noastre.
    Unele surse maghiare sustin ca dupa Valnoc satul a luat numele unui cneaz roman cu  numele de Baba; precizarea exlude toate celelalte variante de nume, inclusiv a legendei ca localitatea ar fi fost intemeiata de o moasa, precum si alte variante ale aceleiasi surse.
    Baba, localitate sub ocupatie a avut de indurat la fel ca toate satele nord-transilvanene, arestari, persecutii, moarte etc.

    Satul  Dealu-Mare
    Dealu-Mare a apartinut de cetatea Ciceului, dar in scriptele cetatii din 1553 inca nu apare, desi s-a format intre anii 1553 - 1571.
  • In 1571 regele Ioan al II-lea i-l daruieste domnului cetatii Chioarului, Magejmas Kristof. Dupa marturia din 1590 satul a fost fondat de un anume Mara Marton.
  • In 1617 domnul cetatii Chioarului il da familiei lui Kornis Gaspar, care pana la 1694 este amintit ca si proprietar.
  • In 1750 proprietar este Haller Paul.
  • In 1820 proprietari sunt mentionati: Kornis Ignacz, Teleki Ana, Karui Simion etc.
  • In 1866 sunt consemnate 101 fumuri, 550 locuitori, dar nici un nobil.
    Numele satului a cunoscut de-a lungul timpului, urmatoarele modificari:
  • 1571 - Uylfalu
  • 1585 - Felseo Galigo
  • 1590 - Dilleofalva
  • 1607 - Dalmare
  • 1680 - Dalmajri
  • 1831 - Dalmaren
  • 1890 - Domhat
    Prin sat trece valea Singerisului, care la Poiana Blenchii se uneste cu valea Babei.
    Satul este inconjurat de dealuri, principala cale de comunicatie trecand prin satul Draghia cu care se invecineaza la vest.

    Satul  Valenii  Lapusului
    Valenii Lapusului este localitatea cu cea mai veche atestare documentara: 1331.
    Istoria acestei localitati este destul de framantata datorita asezarii ei, ca granita intre Tara Lapusului si Cetatea Ciceului, periodic apartinand celor doua tinuturi.
    O buna marturie despre trecutul istoric, dar si cel religios al satului este biserica de lemn. Aceasta se inscrie printre bisericile cu cele mai inalte turnuri de lemn din tara - 37 m. Are forma de corabie (15 m. lungime si 8 m. latime), fiind inaltata si pictata in secolul al XVII-lea.
    In interior pronaosul are un tavan simplu orizontal, iar naosul o bolta cilindrica.
    Tamplaria bisericii, care prezinta o pictura pe lemn de un inalt nivel artistic, a fost mutata in noua biserica a satului.
    Originea numelui Valenii s-a luat de la Valea Mare ce curgr dea lungul satului
    Satul s-a intemeiat prin groful Toma Banffy fiul lui Dionisie Banffy de origine din Lasancz intre anii 1325- 1331 si a apartinut de Lapusul Unguresc. In anul 1500 fiul lui Ioan Banffy cu numele Ioan , cu fiul Mihail Banffy numitii Irimie , Petru , Andreiu si Mihail au fost proprietari pe ½ parte din Valeni iar George Banffy pe calalta jumatate din Valeni.
De la anul 1553 ½  apartine Lapusului Unguresc care tinea de Cetatea Ciceului.
    In anul 1597 Sigismund Bathory intareste  pe Nicolae Farcas din Harina pe partea lui din Valeni.
    In anul 1601 Nicolae Farcas dupa moartea sa lasa proprietatea nevestei sale Catarina Suky si dupa moartea ei fiului Francisc.
    In anul 1608 sunt proprietari in Valeni Stefan Kun si orfanii lui Nicolae Farcas din Harina. De la 1612 sunt proprietari orfanii lui Nicolae Farcas din Harina cu numele de Kristina si Susana maritata cu George Torma.
Pana in 1820 s-au succedat ca proprietari fii lui George Torma iar in 1820 proprietari sunt groful Adam Kendeffy cu 32 mosii , Samuil Uyfalvi cu 27 de mosii, Samuil Idetterati din Baia Sprie cu 3 mosii, groful Nicolae Vass cu 3 mosii si Antoniu Talasa cu 2 mosii.
    In anul 1898 locuitorii din Valeni sunt Joan Bot cu sotiile care au cumparat de la Uyifalvi, Balintfy, Stefan Timbus si Turmann toata proprietatea din Valeni.
    Intre anii 1717-1790 satul Valeni a fost deseori navalit de catre tatari care au pustiit foarte tare satul.
    Valeni de astazi se intinde intre cele doua vai Valea Moasi si Valea Mare pe o distanta de 2 km.

    Satul  Coroieni
    Izvoarele arheologice si scrise aseaza localitatea in aria unei bogate evolutii istorice. Existenta omului este atestata aici de numeroase vestigii paleolitice, una din ele este o sapaliga din piatra care a fost recuperata din hotarul localitatii Peteritea, de pe valea Morii.
    Nu se cunoaste daca in podisul Boiu-Galgau sau in cel Somesan au existat in neolitic comunitati omenesti, dar ca aceste meleaguri erau sub controlul unor triburi, este o certitudine confirmata de culturile care s-au suprapus: Cris, Tisa 1, Tisa 2 etc.
cu care umanitatea vremii a pasit in epoca metalelor.
    Epoca bronzului se remarca prin culturile Wietenberg si Suciu de Sus, care se suprapun in centrul Transilvaniei, lasand in imprejurimile satului Coroieni urme de viata omeneasca.
    In timpul expansiunii romane si a razboaielor purtate cu dacii, podisul Boiu-Galgau ramane in afara cuceririi romane.
    Abia in urma razboiului daco-roman din 105 - 106 e.n., cand legiunile lui Traian din Panonia au operat pe directia est, atingand malul drept al Somesului, podisul de la nordul sau va fi incorporat in limesul Daciei romane, situat la sudul raului. Aceasta fasie era strabatuta in lung si-n lat de comunicatii militare, care plecau de la cantonamentele unitatilor de aparare de pe malul drept al Somesului si uneori patrundeau adanc in "lumea barbara".
    In lungul acestor comunicatii, romanii au construit numeroase turnuri de control si alte pozitii intarite.
    O comunicatie lega pe la baza limesului, in lungul Somesului, toate castrele din dreapta lui. Din aceasta comunicatie de baza, un drum militar parasea valea Somesului la Galgau, urca pe valea Blenchii, prin satul Baba, apoi prin Draghia si pe la Coroieni intra pe valea Lapusului.
    Dezvoltarea fortelor de productie in feudalism au determinat obstea locala sa se incradeze in uniuni de obsti zonale conduse de voievozi.Astfel ca pana in secolul al IX-lea, localitatea Coroieni a apartinut uniunii de obsti Tara Lapusului si ulterior Tarii Chioarului, apoi s-au dezvoltat formatiuni statale alcatuite din mai multe uniuni de obsti, a caror existenta este atestata de cronici in secolul al X-lea.
    Unul dintre voievodatele formate la inceputul mileniului II a fost cel al lui Gelu.
    Acesta cuprindea centrul Transilvaniei pana la Mezes, cuprinzand si satul Coroieni.
    In 1166 va fi mentionat comitatul Solnoc, de care va apartine si satul Coroieni  cu imprejurimile sale.
    Atestari documentare privind existenta satului sunt consemnate din secolul al XVI-lea, satul luand fiinta intre anii 1553 - 1584, dupa cum reiese din monografia lui Kadar Iosif.
    In 1553 teritoriul satului este atestat ca apartinand Lapusului, stapanii sai fiind  nobili maghiari sau maghiarizati.
    In 1584 se aminteste de existenta satului cu numele de Karulyfalva, sat ce apartinea lui Bathory Kristof.
    In 1600 cand Mihai Viteazul cucereste Transilvania populatia din Tara Lapusului si Tara Chioarului trece de partea domnitorului roman, in scurta sa domnie asupra Transilvaniei satul s-a bucurat de unele inlesniri privind egalitatea intre romani, maghiari si sasi la nivelul claselor sociale. Uciderea lui Mihai, de catre generalul Basta, a fost urmata de represalile generalului asupra satelor din Tara Lapusului si a Chioarului, care sunt pedepsite pentru simpatia fata de marele voievod. S-ar spune intr-un document ca Basta a ars toate satele pana la Dej.
Satul a trecut apoi de la un stapan la altul, apartinand episcopului reformat din Dej,
apoi unor familii cu titluri nobiliare.
    In 1629 satul apartine principelui Transilvaniei, Bethlen Gabor.
    In 1631 Rakoozy il da in folosinta capitanului Andras Farago, pentru vitejia manifestata in timpul domniei principelui.
    In 1702 proprietarul satului era familia Karuly.
    Intre anii 1746 - 1750 satul apartinea de episcopatul Clujului pentru ca in 1750 sa apartina lui Also Ianos.
    Intre anii 1770 - 1773 (monografia lui Kadar) proprietar este iarasi Karuly Ioan.
    Pe la 1838 sunt atestate zece familii cu numele de Karuly, trei familii cu numele de Kina, o familie Tecar, o familie Tarcza, o familie Racz.
    In anul 1898 se intalnesc urmatoarele nume romanesti: Muste Ioan, Vasile si Gheorghe a lui Ioan, cu suprafete cumparate.
    Ca si celelalte sate din comuna, si satul Coroieni a cunoscut mai multe denumiri de-a lungul timpului, astfel:
  • 1584 - Karylyfalva
  • 1733 - Karojan
  • 1750 - 1805 Karylyfalva
  • 1808 - Korojeni
  • 1850 - Korujeni
  • 1854 - Korylyfalva
    In 1849, in fruntea comitatului a ajuns comisarul civil Ioan Dargo, militant national roman care a introdus limba oficiala romana si germana.
    Satul a avut o perioada de inflorire, astfel ca in 1860 sunt recenzati:
  • 72 boi de munca
  • 74 de vaci;
apar meserii noi:
  • rotarie,
  • fierarie,
  • croitorie etc.,
astfel ca in 1876 erau un tamplar, un fierar, un rotar, un croitor si zece mori de apa.
    In 1603 erau noua familii, iar in 1713 numarul a scazut la cinci tarani, doi jeleri si un vagabond, care locuiau in sase case.
    In 1831 sunt inregistrati patru sute zece locuitori, care aveau o biserica ortodoxa in sat.
    In 1857 erau o suta treisprezece case cu cinci sute nouasprezece persoane, casele erau construite din lemn, acoperite cu paie; imbracamintea si-o confectionau din canepa si lana, iar mancarea de baza era porumbul, dar si painea de grau.
    Prima scoala din comuna a fost construita in 1860 si apartinea de Targu-Lapus.

    Evenimente deosebite din istoria localitatii
    O pagina dureroasa in istoria comunei a fost primul razboi mondial. Dupa asasinarea de la Sarajevo a arhiducelui Francisc Ferdinand, Austro-Ungaria a chemat rezervistii sub arme; toti soldatii si tinerii au fost mobilizati, dupa intrarea Rusiei in razboi.
    In 1914 au plecat din comuna patruzeci si opt barbati sa lupte pentru pastrarea libertatii, a limbii romane si a traditiilor, printre care amintim pe:
  • Criste Vasile,
  • Tuns Ioan,
  • Andrei Ioan,
  • Andrei Constantin,
  • Vele Petru,
  • Mihis Vasile,
  • Vele Vasile,
  • Tarta Gavril,
  • Muste Vasile,
  • Ciupe Grigore etc.
    Multi dintre ei au cazut la datorie, amintim doar pe cativa:
  • Vele Petru,
  • Mihis Vasile,
  • Petrut Ioan,
  • Corui Ioan,
  • Ciupe Ioan etc.
    La 1 decembrie 1918, cand s-a unit Transilvania cu Romania, reprezentanul comunei cu drept de a vota unirea a fost protopopul Muste Gavril din Coroieni, care a plecat la Alba Iulia in fruntea unui grup de tarani, fara ca ei sa aiba drept de vot.
    Dupa sosirea delegatiei din capitala Ardealului, multi tarani din Coroieni si satele invecinate au participat la adunarea populara din Targu-Lapus din 5 decembrie 1918, la care s-au adus la cunostinta hotararile de la Alba Iulia. Spre sfarsit, adunarea a fost atacata de un detasament militar al guvernului de la Budapesta, format din soldati apartinand Regimentului 39 Infanterie - Debretin, si din voluntari din regiune, ostili unirii. Au cazut impuscati pe ulitele Lapusului 50 de oameni si peste 100 de raniti; dar din sat n-a murit nimeni.

    Conditii  Fizico - Geografice

    Altitudinea  medie a localitatii
    Satele comunei sunt situate la altitudini cuprinse intre 350-450 m. Cea mai joasa altitudine o au satele: Baba, Draghia si Valeni; iar cea mai mare o au satele Coroieni cu 428 m. si Dealu Mare cu 450 m. Pe teritoriul comunei se gasesc doua varfuri mai inalte: Ticlui 550 m. si Aruncas 788 m.

    Tipuri de soluri 
    Dupa studiile agrochimice executate in 1985, de fapt ultimele, s-au gasit urmatoarele unitati de sol:         
  • sol brun-podzolit
  • sol brun-podzolit moderat si puternic erodat
  • pseudorendzina regosolica
  • sol brun litic
  • sol brun argilc
      Dintre aceste soluri:
  • 21% au un ph. mai mic sau egal cu 5
  • 28% au ph.-ul intre 5.01 si 5.80
  • 21% sunt slab acide: 5.81 - 6.80
  • 8% sunt neutre: 6.80 - 7.20
  • 22% sunt slab alcaline: 7.21 - 8.40.
       Diferentierea de ph. se constata  pe pasuni si fanete si pe livezi si arabil.
Starea de aprovizionare cu fosfor mobil
  • 44% din suprafata este reprezentata de soluri foarte slab aprovizionate si
  • 5% sunt aprovizionate bine cu continut de fosfor (ppm) mai mare sau egal cu 72.
    Dupa analiza solurilor rezulta ca 59% din suprafata reprezinta soluri puternic si moderat acide care necesita aplicarea amendamentelor.
  • 80% din soluri sunt slab aprovizionate cu azot avand indicele de aprovizionare cu azot (IN) mai mare sau egal cu 2.
  • 42% din soluri sunt slab aprovizionate cu fosfor, iar 14% sunt slab aprovizionate cu potasiu. Desi aceste soluri ale comunei sunt in general sarace se cultiva cu succes porumbul, cartofi, floarea soarelui, plante furajere, iar in satul Coroieni exista o livada intensiva unde marul, prunul, ciresul, nucul sunt la ei acasa.
    Clima
    Din punct de vedere climatic comuna Coroieni se incadreaza in sectorul de clima continentala moderata. Clima este in general racoroasa si uneori cu geruri aspre si veri racoroase.
    Clima este influentata de factori cu caracter general  precum si factori locali cum ar fi relieful prin altitudine si orienterea culmilor.
    Datorita acestui fapt temperatura medie anuala este mai scazuta ca in alte parti ale tarii, iar precipitatiile mai abundente si se resimpte influenta vanturilor din vest.
    Temperatura aerului
    Teritoriul comunei se caracterizeaza climatic printr-o temperatura medie anuala de 7,8ºC . Valorile anuale ale temperaturii medii sunt foarte variate, cea mai scazuta medie anuala de 6,5ºC a fost inregistrata in anul 1933, iar cea mai ridicata de 9,5ºC in anul 1972
    Redam mai jos temperatura medie anuala intre anii 1992 - 1997





    Grafic se prezinta astfel:




















    Valorile medii lunare, la fel ca cele anuale nu se mentin constante, inregistrandu-se mari diferente intre mediile maxime si minime de la o luna la alta sau de la un an la altul.
    Se constata in luna ianuarie o temperatura medie de -4ºC, in aceasta luna numarul zilelor cu temperatura de sub 0ºC este de 25,5 zile; iar in luna februarie temperatura medie este de -2ºC.
    Temperaturi medii lunare cuprinse intre 14-18ºC se mentin incepand din luna mai pana la 1 octombrie; temperatura medie a lunii iulie este de 18,6ºC. Incepand din a doua jumatate a lunii iulie, media temperaturilor lunare, incepe din nou sa scada, ajungand la 1 septembrie la o temperatura medie de 13,5ºC.In luna septembrie se inregistreaza cel mai timpuriu inghet in jurul datei de 18 septembrie;
insa ingheturile normale incep dupa 1 octombrie si tin pana la 14 aprilie; cel mai tarziu inghet s-a inregistrat in 22 mai.
    Schimbarile foarte variabile prezinta si temperaturi medii zilnice ale aerului, datorita inlocuirii in mod brusc a maselor de aer de temperaturi deferite.
    Variatiile cele mai mari de temperatura au loc in timpul iernii, in perioada 16 decembrie - 21 februarie, cand temperaturile medii zilnice sunt sub 0ºC, ele putand atinge valori de pana la -25ºC sau -30ºC.
    Incepand cu data de 21 februarie si pana in jurul zilei de 20 martie, temperatura aerului inregistreaza valori cuprinse intre 0-5ºC dar poate avea valori in plus sau in minus.
    Marirea duratei zilei, cresterea radiatiei solare si schimbarile atmosferice ce au loc, determina cresterea continua a temperaturii medii zilnice care in perioada 20 martie - 14 mai va cunoaste valori intre 5-13ºC, cu mari variatii de la o zi la alta. Din 14 mai pana in 14 iulie temperatura medie zilnica este in continua crestere, ajungand pe 14 iulie la o temperatura medie de 19ºC. Incepand cu jumatatea lui august temperatura medie zilnica incepe sa scada treptat, ajungand pe 16 octombrie la 10ºC. De remarcat faptul ca, fata de medie, satele Dealu Mare  si Coroieni se situeaza cu 1 - 2ºC in plus fata de celelalte localitati; fapt ce dovedeste aici prezenta pomilor fructiferi.

    Precipitatii
    Valoarea practica a precipitatiilor consta mai mult in caracterul, decat in cantitatea lor. Cand au o intensitate moderata, apa se infiltreaza in sol pana la mari adancimi, iar cand cad sub forma de averse, o buna parte din apa nu apuca sa se infiltreze, scurgandu-se la suprafata.
    Cantitatea medie anuala a precipitatiilor atmosferice, ce cad in zona comunei Coroieni se ridica la 119,4 mm..Cele mai mari cantitati de precipitatii cad vara, cand dupa perioada de seceta urmeaza ploi torentiale, uneori si grindina; iar cele mai mici, cu o repartitie neuniforma cad iarna.
    Din cantitatea medie anuala, cantitatile anotimperale se repartizeaza in mod normal dupa cum urmeaza:
  • 214 mm. adica 25 % primavara,
  • 304 mm. adica 33% vara
  • 211 mm. adica 23% toamna
  • 171 mm. adica 19% iarna. 
    Media precipitatiilor anuale pentru perioada 1992 - 1997





    Din aceste informatii rezulta o medie anuala a precipitatiilor de 119.46 mm .
    Cantitatile lunare ale precipitatiilor atmosferice cuprind valori foarte diferite de la o luna la alta si de la un an la altul.
    Media precipitatiilor lunare:
























    Din grafic se observa clar diferentele dintre cele 12 luni ale anului.
    De asemenea nici cantitatea de precipitatii din cursul unei zile nu este uniforma.
    In timpul perioadei de vegetatie se inregistreaza 564 mm. pentru lunile mai - octombrie si 706,6 mm. pentru lunile martie - octombrie. Numarul zilelor cu zapada este de 69 - zapada cade prin noiembrie, decembrie si dureaza pana in luna martie. Grosimea stratului de zapada nou cazuta este de 78,5 mm. anual.
    Nebulozitatea este conditionata direct de circulatia generala a maselor de aer. Prezenta norilor in timpul zilei diminueaza energia calorica si luminoasa a radiatiei solare, iar in timpul noptii face ca pierderile de caldura ale solului sa fie mai reduse.
    Vara in cursul lunii iulie frecventa medie a cazurilor cu cer senin este de 40%. Durata de stralucire a soarelui depinde de nebulozitate, cu cat aceasta  va fi mai mare cu atat durata de stralucire a soarelui va fi mai mica si invers.
    Media anuala de stralucire a soarelui este de 2000 - 2500 ore, adica 40 - 45% din durata anuala posibila. Cele mai mari valori se inregistreaza in lunile mai - septembrie, cand durata de stralucire a soarelui variaza lunar intre 200 - 280 ore, adica in medie 50 - 60% din durata lunara posibila.
    Numarul mediu al zilelor fara soare este de 65 - 75 zile; cele mai mari valori inregistrandu-se in lunile noiembrie - februarie.
    Dintre fenomenele atmosferice deosebite amintim:
  • roua - efect  benefic pentru plante
  • bruma - pericol pentru plante, nu depaseste 4 zile lunar; si este prezenta pe vai
  • chiciura - se inregistreaza in noiembrie - februarie, cu un numar mediu de 10,6 zile
  • poleiul - are o durata maxima de 10 zile.
    In concluzie putem spune ca media precipitatiilor anuale este de 900 mm., iar temperatura medie este de 7,8ºC.

    Flora si fauna
    Vegetatia este strans legata de conditiile climatice, de relief si de natura solului, acestea oferind  conditii prielnice pentru plantele agricole de baza: porumb, grau, orz etc., pentru vegetatia forestiera care este o vegetatie de tip vest - european (gorunet, faget), pentru terenuri agricole cu livezi de pomi fructiferi si pentru pajisti.
    Pe versantii dealurilor sunt paduri de foioase si conifere, acestea din urma fiind plantate. Pe dealurile mai inalte: Ticlui, Plesu, Aruncasu, Barsau, sunt paduri cu urmatoarea componenta:
  • fag,
  • stejar,
  • carpen,
  • mar,
  • par,
  • ciresi padureti,
  • jugastru,
  • artar,
  • mesteacan,
  • lemn cainesc,
iar dintre arbusti:
  • cornul,
  • alunul,
  • porumbarul,
  • macesul,
  • curpenul de padure,
  • catina.
    Pajistile si fanetele sunt utilizate ca pasuni si fanete naturale, in care apar urmatoarele specii de plante:
  • ghizdeiul,
  • trifoiul,
  • pirul,
  • iarba calului,
  • musetelul,
  • volbura,
  • piciorul cocosului etc.
    Pe mlastini apar rogozul si pipirigul. In lungul vailor sunt prezente speciile de lemn moale:
  • arinul,
  • plopul
  • salcia.
    Fauna
    Lumea pasarilor este variata, fiind reprezentata de:
  • vrabie,
  • pitigoiul,
  • randunica,
  • codobatura,
  • graurul,
  • ciocarlia,
  • cotofana,
  • prepelita,
  • ochiul boului,
  • ciocanitoarea,
  • cucuveaua,
  • uliul,
  • buha,
  • bata,
  • huhurezul,
iar migratoare sunt:
  • randunica,
  • barza,
  • graurul,
  • mierla,
  • sturzul,
  • pupaza,
  • cucul,
  • si o specie rara de barza neagra.
    Dintre reptile amintim:
  • sarpele de camp
  • sarpele de padure.
    Micsorarea zonei forestiere a dus la imputinarea numarului de indivizi, de diferite specii de animale si pasari. Pe de alta parte ocrotirea faunei prin reglementari legale si nepracticarea braconajului, au facut ca pe teritoriul comunei sa creasca numarul mistretilor, lupilor, caprioarelor, producand in fiecare an  insemnate pagube.       

    Suprafata
    Teritoriul adminictrativ al comunei Coroieni cuprinde o suprafata de 6693 ha., avand urmatoarea structura:


















    Ponderea cea mai mare o ocupa pasunile (30,4 %) urmata de paduri (29,9 %).
    Dupa cum rezulta din tabel se vede clar ca perspectiva comunei in domeniul agricol este cresterea animalelor si pomicultura in detrimentul culturilor agricole de la care nu se obtin productii prea mari.

    Resurse ale subsolului
    Pe teritoriul comunei nu prea se gasesc resurse ale subsolului decat in satul Baba unde singura resursa naturala este piatra calcaroasa din care localnicii prepara varul alb. De altfel pana nu de mult aceasta a fost preocuparea de baza a babenilor, si singurul mijloc de venit. De asemenea si in satul Valeni se gaseste o cariera de piatra folosita la drumuri si  in constructii de locuinte.

    Economia

    Functiunea social-economica dominanta a comunei o reprezinta agricultura.
    Suprafata agricola este de  4510 Ha., ceea ce reprezinta 67% din totalul suprafetei teritoriului administrativ. Suprafetele intinsede pasuni si fanete, 3326 Ha., precum si suprafetele ocupate cu culturi furajere ofera conditii avantajoase pentru dezvoltarea sectorului zootehnic.
    Suprafata ocupata de paduri este de 1930 Ha. reprezenand 28%.Padurea nu este exploatata in mod continuu, ci numai spontan se mai face cate o licitatie de parchet. Padurile sunt administrate de ocolul silvic Tg. Lapus care asigura asistenta tehnica, exploatarea rationala, intinerirea padurilor, reimpadurirea terenurilor defrisate. Tot ocolul asigura material saditor pentru reimpadurire si lucrari de igiena fitosanitara in cadrul padurilor.
    In comuna functioneaza trei puncte de colectare a fructelor de padure.
    Activitatea industriala se desfasoara in afara teritoriului comunei, persoanele active deplasandu-se pentru munca in orasul Tg. Lapus si Baia-Mare.


    Gospodarii
    In comuna exista 742 gospodarii, majoritatea cu activitate mixta: cresterea animalelor, si cultivarea pamantului. Exista de asemenea in zona intreprinzatori particulari in domeniile: tamplarie, fierarie, cojocarie, dar intr-un numar redus.
 
    Sanatatea
    In comuna exista un dispensar uman in localitatea Coroieni si doua cabinete medicale in satele Valeni si Baba. Dispensarul uman este deservit de un medic generalist, o asistententa medicala si o sora medicala (moasa)
    Cele doua asistente sunt localnice iar medicul face naveta din Tg. Lapus. Dotarea dispensarului si a celor doua cabinete este nesatisfacatoare, totusi asistenta este asigurata in bune conditii, si in cazuri de urgenta se apeleaza la spitalul orasenesc Tg. Lapus.

    In general numarul consultatiilor medicale se ridica la 20 pe zi, iar tratamentele la 40 pe luna.
    Principalele cauze ale mortalitatii sunt:
  • cardiopatii
  • hipertensiune arteriala (H.T.A.)
  • saracie, in special la tigani
  • epidemii etc.
    Comunicatiile
    Comunicarea din centrul de comuna cu celelalte sate se realizeaza prin serviciul telefonic, sau prin mesageri locali.
    In localitatea Coroieni exista o centrala telefonica si un numar de 240 posturi telefonice in comuna. In septembrie 2002 se introduce telefonia digitala. Mai sunt 36 posesori de telefoane mobile.
    Comuna se leaga de orasul Tg. Lapus prin drumul judetean 109 F precum si de municipiul Baia Mare; drumul fiind asfaltat. Drumurile comunale sunt si ele unele asfaltate, altele pietruite, pe care se circula corespunzator, insa altele sunt deteriorate care necesita lucrari de intretinere si reabilitare.
    Pana la resedinta de judet este o distanta de 60 km. Drumurile comunale se intind pe o distanta de 8 km., iar cele satesti pe 59 km. Comuna nu are acces direct la calea ferata; distanta pana la cea mai apropiata cale ferata este de 15 km. (gara Galgau)

    Electrificarea
    In comuna s-a introdus curent electric prin anii 60 - 70; unele gospodarii nu au nici acum lumina electrica in gospodarie (acestia sunt in numar de 4 in comuna).

    Diverse
    Constructiile amplasate pe teritoriul comunei sunt in general vechi dar exista si constructii noi, moderne.
    Exista per total in comuna 742  case de locuit, totalizand o suprafata locuibila de 37100 mp. si 12 apartamente in blocuri de locuit in Coroieni si Valeni.
    Structura de rezistenta este din ziduri de caramida si lemn, fundatia fiind din piatra sau beton. Scheletul acoperisului este din lemn acoperit cu placi de azbociment, tigla sau tabla; rar mai este cate o casa acoperita cu sindrila.
    Regimul de inaltime este P+1 la 12 cladiri, si P (parter) la 730 cladiri.
    Dupa vechime:
  • Case construite inainte de 1950: 50 case, reprezentand 6.7%
  • Case construite intre 1950 - 1970 : 405 case, adica 54.6%
  • Case construite intre 1970 - 1990 : 275 case, adica 37.1%
  • Case construite dupa 1990: 12 case, reprezentand 1.6%.
    Indicii medii de locuire sunt:
  • Numar persoana/locuinta - 3.16
  • Suprafata locuibila/persoana - 15.8 mp.
  • Suprafata locuibila/locuinta - 50.5 mp.
    Sunt dotate cu baie sau dus 210 locuinte.Incalzirea se face cu combustibil solid, in general in sobe de teracota; iar apa calda in gospodariile dotate cu baie se obtine in cazane sau boilere electrice.
    Constructiile anexe sunt:
  • Grajdul pentru vite si sura
  • Cotetul pentru porci
  • Cotetul pentru pasari
  • soproane
  • Fanare
  • Costei pentru porumb etc.
    Unitatiile de masura folosite in comuna sunt:
  • pentru suprafata: - arul (100mp.)
  • iugarul (0.58mp)
  • stanjenul (3.6mp)
  • pentru volum: - litarul (850ml)
  • merta (22kg)
    Numarul detitluri de proprietate eliberate pana in octombrie 2002 este de 600 din 830.
    Numarul de institutii publice care isi desfasoara activitatea in comuna sunt:
  • Primaria - cu 12 angajati
  • Postul de politie - deservit de 2 subofiteri
  • Dinspensarul veterinar - cu un medic
  • Posta - cu 2 angajati
  • Dispensarul uman si Scoala - care au fost descrise amanuntit anterior.
    Informatiile din diferite domenii ajung in comuna prin intermediul televiziunii, radioului, cotidianului judetean - "Graiul Maramuresului", si alte ziare si reviste.
    Zona noastra nu este poluata.
    Cand ploua mult, se produc alunecari de teren in satul Dealu Mare.

    Limitele si restrictile localitatii
    Situata intr-o zona predominant deluroasa, in comuna nu pe toate suprafesele se poate practica o agricultura performanta, datorita imposibilitatii executarii lucrariilor mecanizate pe unele suprafete. Posibilitatiile financiare reduse nu permit imbunatatirea materialului biologic, la bovine in special si nu permit cumpararea de utilaje agricole, de aceea nu se obtin rezultate pe masura potentialului productiv al solului si nici in zootehnie.

    Zonele cu alunecari de teren limitrofe localitatiilor si zonele inundabile, de-a lungul vaii din satul Valeni, prezinta restrictii in agricultura si in ceea ce priveste extinderea suprafetei construibile.
    Amplasarea la o distanta mare fata de calea ferata constituie un factor limitativ pentru atractia in zona a investitorilor.
    Procesul de imbatranire si ponderea redusa a intelectualilor aduc prejudicii vietii cotidiene.
    Lipsa alimentarii cu gaze naturale face ca orice initiativa in domeniul agroturismului sa nu intre in reteaua nationala.
           
    Observatii si precizari
    Actualele gospodarii agricole ale locuitorilor comunei trebuie consolidate si pregatite pentru ca in viitor sa devina ferme agricole capabile sa asigure produse alimentare superioare din punct de vedere calitativ si cantitativ.
    Necesitatea organizarii crescatorilor de animale este imperios necesara pentru o mai buna functionalitate. Aceasta organizare se poate concretiza intr-o societate de tip asociativ cu rol de a urmari si coordona producerea si valorificarea productiei obtinute de la agricultori, asigurand astfel, chiar exploatatiilor mici, avantaje egale cu ale economiei pe scara larga.
    Acest lucru nu va putea deveni posibil pana cand neajunsurile prezentate anterior nu vor fi receptate si corectate de catre cei cu drept de decizie.

    BIBLIOGRAFIE
  • Vaida Aurel - Colectie personala de obiecte
  • Istoria romanilor - 1860 vol. I
  • Carol Kocsa - unele consideratii cu privire la geneza ceramici de la Lapus
  • Tara Lapusului - Dumitru Rus, Rozica Bott; editura Corint 2000
  • Rodica Duma - monografia satului Baba